Definiția cu ID-ul 994779:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.